mere ecologice

Pectina; la granița dintre ecologic și nesănătos

Pectina este una dintre cele mai interesante substanțe organice pe care o putem ingera în organism. În funcție de modul în care este produsă și introdusă în corpul nostru, pectina poate face diferența între o alimentație naturală, sănătoasă și una profund nocivă. Altfel spus, pectina ilustrează cel mai bine marea deosebire dintre o alimentație pe bază de hrană obținută natural și cât mai ecologic, față de una cu alimente produse cu caracteristici industriale.

Efectul pozitiv al pectinei asupra organismului uman a fost observat și demonstrat de numeroase studii științifice. Unul dintre acestea, cel publicat în revista „Science Daily”, scoate în evidență aportul pe care îl poate aduce în lupta împotriva cancerului. Apoi, pectina contribuie la eliminarea metalelor grele din organism și este un element important în curele de detoxifiere. Despre calitățile acesteia vă reaminteam și noi în articolul nostru precedent, respectiv în Alimentele ecologice și decizia de a trăi sănătos

Efecte opuse în funcție de proveniență

Am putea spune că pectina ne oferă două fețe ale aceleiași monede. Dacă se consumă din alimente în mod natural, ea are efecte remarcabile. Dacă sursa de proveniență a pectinei este însă una industrială, atunci efectul este contrar.

Pectina, fibră solubilă prezentă în mod natural în fructe, cel mai mult o găsim la citrice, mere, morcovi. Are proprietatea interesantă de a lega celulele între ele, extrem de utilă pentru a se face gem de fructe, jeleuri și dulcețuri. În industria alimentară pectina este folosită ca agent de îngroșare, stabilizare, legare, având efect de gel. Dar prin fierbere în regimul casnic se obține un randament destul de scăzut.

Pectina obținută în mod industrial are, în general, aceeași destinație la care este folosită de gospodine când se fac gemurile. Singura mare diferență este însă că extragerea pectinei (în special din citrice) și concretizată în E440, în combinație cu zaharuri și alți conservanți nu este deloc sănătoasă. Proporția de E440 dintr-un gem pe care-l cumpărăm din magazin nu are efecte catastrofale. Cel puțin pe moment. Consumul îndelungat însă nu este deloc recomandat.

De unde luăm pectina

Sursele de proveniență recomandate ale acestei substanțe sunt așa cum am spus fructele. Pentru noi, în România, cele mai accesibile sunt merele, care au un mare conținut de pectină localizat în coajă. Problema apare că dacă alegem să consumăm mere, recomandat este să le luăm de la țărani. Sau de la producători recunoscuți de alimente bio, de la ferme cu culturi ecologice. Esența este aceea că producțiile industriale de fructe abuzează uneori de pesticide.

Merele frumoase și fără pete sigur sunt stropite, iar pesticidele sunt localizate în coajă. Coaja unui măr este bariera împotriva dăunătorilor. Tot aici se depozitează însă și substanțele chimice răspândite pentru a avea o producție mare și lipsită de dăunători.

O sursă de pectină poate fi și praful alb care se găsește în comerț. În mediile de producție alimentară pectina sintetică mai este cunoscută sub numele de E440.

Așadar, singura sursă de pectină naturală cu efecte rezultate asupra organismului este alimentația ecologică. Ne propunem ca în postările noastre viitoare să accentuăm efectele benefice ale pectinei naturale. Evident, în scopul de a promova o alimentație cât mai naturală, cu produse agricole bio.