cultura agricola ecologica

Cum identifici alimentele ecologice…

Vă informam în articolul „Ecologic sau natural. Totul sau nimic…” că un aliment etichetat a fi „natural” nu e decât marketing. Este posibil că nu are acele calități pe care ni le dorim și le avem în vedere atunci când îl cumpărăm. Faptul că noi cumpărăm hrană al cărei ingredient principal este marketingul nu reprezintă de fapt decât una din problemele societății contemporane, respectiv alimentația. Toată lumea dorește o hrană cât mai sănătoasă, tendința este limpede, dar…

» Făină ecologică produsă de TerraNatura

Probabil că o clasificare foarte bună a alimentelor va fi împărțirea acestora în două mari grupe. Prima este cea a alimentelor tradiționale, a doua este cea a celor organice (sau bio, ecologice). Cu subgrupele fiecăreia, evident. Falia dintre cele convenționale și cele ecologice este o invenție a anilor 40, când s-a introdus de fapt un nou tip de agricultură, bazat pe folosirea îngrășămintelor chimice, a pesticidelor.

Tot atunci a apărut și curentul ecologist, ca o contrapondere la pesticide.

Mare, frumos, ieftin și sănătos nu există!

Prima victorie a alimentelor convenționale (ne)naturale asupra noastră s-a produs la raftul comercianților. Marile magazine expun marfă frumoasă, mere perfecte, roșii absolut rotunde și fără niciun pic de pete, ardei cu forme irezistibile. Este prima și principala iluzie. Sunt alimente la a căror creștere s-au folosit îngrășăminte chimice și/sau hormoni de creștere.

Prima regulă a identificării alimentelor sănătoase este cea de mai sus. Orice om de bun simț realizează că nu se pot aduna într-un produs (aliment) atâtea calități. Ieftin și bun nu este decât o reclamă, la hrană nu e valabil. Un echivalent al teoriei ar fi și acela că atât cât plătești, atât primești!

Atunci când apreciem gradul de ecologic al unui aliment, unul din criterii este într-adevăr partea estetică. Un măr frumos, cu coaja netedă și colorată trebuie să vă pună în alertă; asupra lui s-a intervenit prin mijloace chimice și/sau hormonale. Românii spun despre aceste mere frumoase și fără gust că sunt din Turcia. Chiar dacă nu provin din Turcia, alimentele și fructele care primesc această etichetă sunt expresia gustului fad, a agriculturii non-organice care le-a produs.

Furnizorii locali de produse ecologice

S-ar putea spune că dacă vreți alimente sănătoase, organice, bio… cum doriți să le denumiți, le puteți cumpăra în siguranță de la micii producători de pe plan local. Alegeți produsele cu imperfecțiuni, pe care vedeți încă urme de pământ. De exemplu, mergeți la piață sau cumpărați dintr-un magazin de încredere. Nu trebuie să fie produse colorate și cu aspect STAS. Dacă veți proceda astfel aveți mari șanse de a cumpăra produse bio, bune pentru sănătatea dvs. De ce, doar pentru că sunt produse aici!?

Una din rețetele succesului în a identifica produsele ecologice (alimentele bio) tocmai aceasta este, procurarea lor de pe plan local. Dar nu pentru că ar fi cei de aici mai buni și mai cinstiți, ci doar pentru că, instinctiv, cunoașteți câte ceva despre ei. Cunoașteți sursa. Iar dacă nu o știți, precis se va găsi cineva care să vă spună sau să vă șoptească la ureche: „vezi că-s din Turcia!”

Identificarea sursei produselor – trasabilitatea – este un element de bază în alegerea celor care sunt cu adevărat ecologice. De cât de multe aflați despre cel care produce anumite alimente depinde dacă dvs veți cumpăra, depinde și de cât de mult va crește afacerea producătorului agricol.