recoltarea strugurilor din vie ecologica

Vinul bio, sulfiții și vinul de casă

Să bei un vin bio! Din struguri ecologici, adică fără sulfiți și deci să nu te doară capul după aceea… Un mit! Pe tema producerii vinurilor și a conținutului de sulfiți din aceștia se spun foarte multe lucruri. Se inventează și se vorbește mult, se relatează fapte pretinse a fi adevărate dar care sunt adesea fără prea multă susținere cu argumente.

Se spune că vinul de casă e bio, iar prin urmare simplul fapt că e făcut în gospodărie ar presupune neapărat că e un vin bun. Și da și nu, se poate discuta mult pe această temă…

De ce nu e neapărat bio (ecologic, organic) vinul făcut acasă și de ce ar trebui să fim mai prudenți când spunem că bem și cumpărăm doar vin fără sulfiți, vom încerca să lămurim în continuare.

Când ne doare capul după vin

În primul rând, dacă ne doare capul după ce bem vin nu înseamnă că acesta are sulfiți, căci toate vinurile au, după cum se va vedea în continuare! Dacă așa cum am spus ne doare capul, înseamnă că mai degrabă am băut un vin de proastă calitate. Sau poate și prea mult. Sau poate suntem alergici la sulfiți. Nu înseamnă însă că sulfiții sunt otrăvuri, lucruri interzise sau am putea trăi foarte ușor fără ei.

Înainte de a vă explica cum stă treaba cu sulfiții și cu vinul bio, ar trebui să aflați că poate-i ingerați mai mult dintr-o băutură răcoritoare. Sau că poate consumați sulfiți mai mulți dintr-un salam sau parizer decât dintr-o sticlă de vin. Evident, când spunem asta nu înseamnă că trebuie să vă apucați de băut vin!…

Ce este un vin bio…

Sulfiții sunt de fapt niște conservanți în absența cărora vinul s-ar oxida în sticle, în rafturi, în condițiile unor consumatori normali. Pe românește spus, ei se introduc când strugurii sunt în cuvă pentru a-i împiedica să fermenteze necontrolat sau să se dezvolte microorganisme. Sau se introduc în diverse etape ale vinificației, tot pentru a împiedica a doua fermentație. Sau direct în sticle pentru a se păstra vinul mai mult timp.

Sulfiții mai ajung în vin și datorită stropirilor pe care le fac viticultorii în scopul protejării viței de vie de dăunători. În agricultura ecologică mai sunt permise foarte puține substanțe pentru stropiri pe bază de cupru și sulf. De exemplu, stropirea cu piatră vânătă (sulfat de cupru) nu este permisă. Se mai admit, totuși, anumite stropiri pe bază de cupru și sulf dar în cantitate maximă de 6 kg/hectar de cupru metalic.

Mai mult, sulfiții sunt produși în mod natural de către vița de vie, localizarea acestora fiind în ceara de pe boabele de struguri. Sulfiții produși de vița de vie au rolul de protecție împotriva dăunătorilor.

Desigur că se pot face și vinuri cu mai puțini sulfiți, cu o cantitate neglijabilă. Trebuie însă să ținem cont de câțiva factori. Astfel, vinurile roșii se păstrează la o temperatură de maxim 18 grade și esle sunt protejate în mod natural, căci au și alte substanțe cu rol de antioxidanți, respectiv antociane, tanine… Problema este însă la vinurile albe. Ele au conținut mare de sulfiți tocmai pentru că nu au acele substanțe naturale care să le protejeze. Ideal ar fi să fie ținute sub 13 grade.

Tocmai condițiile de temperatură în care să fie păstrate fac dificile condițiile de producție și ridică problema sulfiților. Așadar este exclus că veți cumpăra un vin fără sulfiți de la Auchan sau de la ABC-ul de la colțul blocului. Și nici ieftin nu va fi!

Conform legislației, orice vin care are o concentrație de peste 10 mg/l de sulfiți trebuie să aibă înscris acest lucru pe etichetă. Limita legală pentru un vin bio este de 150 mmg/litru, iar pentru non bio e de 200 mg/litru. Cu titlu de informație, vinurile Terra Natura au conținut maxim de sulfiți de 60 mg/litru.

În concluzie, ar trebui să punctăm elementele esențiale în problema vinurilor bio și a sulfiților. Toate vinurile au sulfiți, iar aceștia nu sunt dăunători decât dacă sunt în concentrație prea mare. Iar vinurile de casă nu sunt ecologice doar pentru că au fost făcute acasă! Depinde și de ce substanța s-au folosit la stropit, precum și ce anume s-a folosit la vinificație în butoaiele de lemn pentru a le steriliza.

cultura ecologica

Produse ecologice; ce inseamna trasabilitatea lor…

Referitor la alimentele ecologice, ca să fiți sigur de ceea ce cumpărați, să fiți sigur că acestea sunt cultivate, crescute și produse în condiții care să le îndreptățească a primi eticheta de ecologic, trebuie să cunoașteți sursa lor. Știind sursa, cunoscând fermierul care le-a cultivat și știindu-i modul de lucru, atunci cu siguranță veți avea încredere. Încrederea în produsul pe care-l cumpărați este unul din motoarele de funcționare ale agriculturii ecologice. Citește mai mult

cultura agricola ecologica

Cum identifici alimentele ecologice…

Vă informam în articolul „Ecologic sau natural. Totul sau nimic…” că un aliment etichetat a fi „natural” nu e decât marketing. Este posibil că nu are acele calități pe care ni le dorim și le avem în vedere atunci când îl cumpărăm. Faptul că noi cumpărăm hrană al cărei ingredient principal este marketingul nu reprezintă de fapt decât una din problemele societății contemporane, respectiv alimentația. Toată lumea dorește o hrană cât mai sănătoasă, tendința este limpede, dar… Citește mai mult

recolta de produse bio

Ecologic sau natural? Totul sau nimic…

Produse bio, ecologice sau organice, naturiste sau naturale… termeni cu care publicul din România începe să se obișnuiască din ce în ce mai mult. Din nefericire, deși termenii circulă în spațiul public cu o insistență tot mai mare, încă nu se cunoaște exact sensul acestora.

De ce ar trebui cunoscut sensul cuvintelor și logica etichetelor!? În primul rând pentru a evita confuzia și astfel cumpărătorii să știe cât mai exact ce cumpără. Evident, la mijloc este și o anumită lipsă de informare cumulată cu o carență educațională în sens legislativ, iar peste toate se suprapune marketingul agresiv practicat de comercianți. Evident, în timp, toate se vor atenua sau vor dispărea. Până atunci însă, este nevoia de a ști exact pe ce vă cheltuiți banii. Și pe cale de consecință ce alimente consumați. Citește mai mult

grau spelta

Grâul spelta

Graul SPELTA (Triticum spelta) este cea mai veche dintre cereale si stramosul graului comun. Spre deosebire de graul comun, acesta are un gust deosebit, amintind de cel de nuca. Dupa origine si gust, se poate spune ca graul SPELTA este, fata de graul comun, ca fragutele fata de capsuni.

Graul SPELTA a fost cultivat de vechi egipteni si de celti. El era cunoscut inca de acum 5000 de ani in sud-vestul Asiei, iar in Caucaz se gaseste in situri arheologice datate cu cinci pana la sase mii de ani i. Chr. Ca principala cereala pentru paine, graul SPELTA a fost laudat in Vechiul Testament. In Europa s-a identificat prima data din jurul anului 1900 i. Chr. Din fericire au existat intotdeauna fermieri care l-au cultivat, iar astazi graul SPELTA traieste o adevarata renastere. Citește mai mult